safe

Note to self: stop thinking about him

2008-02-04T00:00:00.000+02:00

Ai da gata orice femeie cu melodia asta

2007-12-16T13:39:00.001+02:00

Când ningeee?

2007-11-25T21:42:00.000+02:00

- Şi eu ce o să primesc de Crăciun?
- Mmm, ce ai zice de o zi fără plâns?
- Ar fi super...dar nu cred...

cold

2007-11-25T19:30:00.001+02:00

It's not over until the fat lady sings...

2007-11-25T18:50:00.000+02:00

...şi uite-o cum cântă sărăcuţa...

PS: nu te târî niciodată...o să-ţi dea cu piciorul în burtă...nu te târî...niciodată

e frig

2007-11-20T01:11:00.000+02:00

ce noapte s-a făcut...şi e atât de linişte...mi s-a terminat bateria la mp3player...nu mai am muzică şi mai e o groază până acasă...va trebui să-mi ascult gândurile...îmi sună încă în cap ecoul de la "brindisi"...aria din Traviata...e aşa frig până acasă...îmi pătrunde oasele...îmi înţeapă faţa...acasă nu e nimic de găsit...e doar un loc în care mă uit la un monitor şi apoi intru în stand-by şi apoi cineva îmi dă restart şi plec în centru din nou...acolo unde e multă lume...unde se întâmplă multe lucruri...unde nu poţi să-ţi auzi gândurile...pentru că acolo, printre ele, s-a pitit o fetiţă care strigă printre lacrimi: ia-mă-n braţe

parlami d'amore mariu

2007-11-05T23:15:00.000+02:00

partirono le rondini...

2007-11-05T22:49:00.000+02:00

Venin, ură, gelozie, invidie...

2007-10-30T14:40:00.001+02:00

...şi o spaimă viscerală de abandon.

O noapte deocheată

2007-09-19T00:53:00.000+03:00

dolceanna19: bună seara
dolceanna19: îmi acordaţi acest dans?
ea: va rog
dolceanna19: scuipaţ ţigarea dîn gură
dolceanna19: este tocsică
dolceanna19: şi mă ştrangulează de gât
dolceanna19: cu fumul inerent
dolceanna19: duduie
dolceanna19: îmi permiteţi o întrebare
ea: va rog ! insist!
dolceanna19: dă când n-aţ mai mâncat?
ea: de la cafeneaua actorilor
dolceanna19: cam dă mult
dolceanna19: vă sugerez o omletă cu peşti
ea: ana? ai baut bere in drum spre casa fara mine??
dolceanna19: nu
dolceanna19: dar tre să fiu amuznată
dolceanna19: ca tre' să scriu
dolceanna19: help me out here
dolceanna19: deci donşoară
dolceanna19: s-ar putea cumva să am onoarea
dolceanna19: de a vă regarda în timp ce vă descheaţi la bluză?
dolceanna19: o să fiu un gentilom, promit
ea: regarda??????????
ea: ana
dolceanna19: cu un oeil simpa
dolceanna19: desigur
dolceanna19: spuneţ
dolceanna19: la mulţ ani
dolceanna19: aş azice mihalea rădulescu
dolceanna19: la mulţ ani
dolceanna19: fără i
dolceanna19: şi spuneţ
dolceanna19: nu ştiu dă ce
dolceanna19: aşa zice lumea
ea: despre ce scrii?
dolceanna19: duduie
dolceanna19: aş mai avea o chestiune de ridicat
dolceanna19: în acestă poză dormiţ?
ea: nuuuuuuuu
ea: Ăs plina de lacrimi bucuroase in oki. eram la 2 mai!!!!!

...după ce am sedus-o:

ea: hai ca eu ma retrag la citirea unei carti
ea: de cortes
dolceanna19: uuu
dolceanna19: vă doresc lectură savuroasă
ea: multumescu-va
dolceanna19 : şi o noapte deocheată

Linie moartă

2007-09-11T20:29:00.000+03:00

Când eram mică îmi făceam temele din timpul săptămânii şi în cel mai rău caz le terminam pe toate vineri serea. Asta ca să nu fiu stresată în weekend. Acum depăşesc linia moartă cu disperare şi sper să se petreacă de fiecare dată o minune care să mă salveze de execuţie. Înnebunesc. Mâine dimineaţă am două linii moarte. Sunt curioasă de care nu o să trec.

Ştii ce e ciudat?

2007-09-09T16:02:00.001+03:00

Când îmi citesc post-urile, chiar dacă sunt de acum un an sau de alaltăieri, le descopăr de fiecare dată cu surpriza pe care o au copii de 3 ani când se văd în oglindă şi îşi dau seama că e acolo cineva care îi imită. Oare eu am scris mai jos cuvântul "NOI"? Despre cine vorbeam, oare?

Ascultă...

2007-08-26T23:14:00.000+03:00

plouă. E aşa cald şi bine aici...cred că ţi-aş îneca elefanţii roz în ciocolată...Voiam să-ţi cumpăr altă cană în seara asta...cu o pisică plină de plasturi, pe care cineva (nu spunem cine) a smotocit-o cum se cuvine.

Dragi cititori, vă rugăm ignoraţi mesajele care curg în această perioadă pe blog. Acest schimb de amabilităţi este menit să înfigă cu o precizie usturătoare, în scalpul unui anumit domn, o idee cât se poate de clară:

NOI NU O SĂ AVEM PISICĂ!

Ţi-aş face o ciocolată caldă

2007-08-26T23:07:00.000+03:00

...şi un masaj...şi ţi-aş da un pupic...şi te-aş asculta...şi poate că ţi-ar veni inspiraţia...În lipsă de elicopter, mă mulţumesc să mă pup cu Ellis/Ionuţ şi să-l liniştesc pe Griguţă care freamătă de dor. Love, Eloa

Discuţie de seară

2007-08-14T23:47:00.000+03:00

- Ce faci? Acum am ajuns şi eu.
- Tocmai am terminat de modificat un contract.
- Eu tocmai am terminat de ocolit juma' de cartier din cauză de câini turbaţi care păzesc scara blocului de mine.
- Ok, hai să-ţi scot şahul ăla din cap.

Numaiamtimp

2007-07-10T16:01:00.000+03:00

muncamuncamuncamunca

E incredibil...

2007-06-28T13:35:00.000+03:00

...ce pot face o pereche de sandale pentru starea ta de spirit. Deşi de obicei mă încalţ cu pantofi sau sandale joase, azi am comis o revoluţie şi mi-am luat sandalele înalte din jeans, cu talpă ortopedică, de pe vremea când el avea 1,92. N-am avut timp să mă zugrăvesc. Nici măcar nu m-am pieptănat. Mi-am răsucit părul într-o coadă şi l-am prins cu o clemă. Când am ajuns la birou, am trecut pe lângă o fată dlăguţă. O şuviţă îi trecea pe lângă urechea stângă şi îi mângâia gâtul în drum spre claviculă. Pe cap avea ochelarii de soare, care tocmai îi descoperiseră ochii căprui, conturaţi discret de urmele rimelului şters în grabă în noaptea dinainte. Se simţea încrezătoare şi păşea convingător spre biroul ei. S-a aşezat şi a început, ca de obicei, să trateze butoanele tastaturii ca pe clapele unui pian. Nu ştiu de ce e convinsă că e plătită să scrie partituri...

S-au ofilit cele 31 de lalele albe...

2007-06-04T00:16:00.000+03:00

...dar asta nu înseamnă că n-au fost cele mai frumoase 31 de lalele albe din viaţa mea.

Cum o fi...

2007-05-23T02:31:00.000+03:00

să dormi noaptea? Să simţi mirosul cearşafurilor când adormi... Eu când adorm nu simt decât soneria care deja mă trimite la loc la serviciu.

Ţie cine îţi citeşte blogul?

2007-05-20T20:04:00.000+03:00

chocomint+2 movies in a row

2007-05-19T12:15:00.000+03:00

- ...şi iată cum am liniştit-o pe Ana, zise Eloa împăcată şi se duse să croşeteze ceva, în timp ce Ana cânta la tastatură.

nuvreausăscriunimicfuckoff

2007-05-17T23:27:00.001+03:00

- Hai să scriem, Ana, zise Eloa plângând în genunchi şi smulgându-şi părul din cap. Hai să scrieeeem!
- Neah. Mi s-a făcut scârbiţă.

Feeling like tango

2007-05-17T21:50:00.000+03:00

După 18:00 se linişteşte toată lumea

2007-05-15T19:12:00.000+03:00

F5 nu mai aduce noutăţi în pagina de mail. Phew. A mai trecut o zi de concediu.

Best job ever

2007-05-13T02:25:00.000+03:00

Ce mişto a fost azi.

şi între timp, umblam cu tine prin cap între birou şi facultate

2007-05-09T21:30:00.000+03:00

şi parcă nu-mi mai venea să plâng aşa de rău

o dimineaţă magnifică

2007-05-09T08:13:00.000+03:00

Am dormit 4 ore jumate, ceea ce e un real succes. Mi-am dat seama brusc că nu mai am timp să învăţ pentru examenul de licenţă. Încă mai sper să termin măcar de scris lucrarea. Şi acum urmează o altă zi minunată la birou. My life is great.

Tocmai m-am tăiat la degete şi nu ştiu pe cine să dau vina

2007-05-09T01:28:00.001+03:00

A spăla vasele poate deveni periculos după ce ţi-au frecat unii nervii cu arcuşul toată ziua. Copii, nu încercaţi asta singuri acasă!

Era a doua farfurie. Avea flori bleu. Mi-a alunecat din mână şi s-a spart în 3 bucăţi ca nişte petale. În toiul prăbuşirii, m-au tăiat la degetul mare. Le-am smuls din vâltoarea apei şi le-am aruncat la gunoi. Una, două, TREI! Buza paharului peste care căzuseră cioburile s-a crăpat, aşa că m-a muşcat de degetul mic de la cealaltă mână. Şi-a înfipt colţul adânc. Mi s-a tăiat respiraţia. Apoi l-am aruncat şi pe el peste celelalte cioburi. Mai rămăsese o farfurie cu flori veştede. A început să picure sângele peste ea. De la degetul mic, un şuvoi roşu îşi croia viteaz un vad prin spuma albă. Am încercat s-o ridic cu cealaltă mână, dar şi de acolo, de la degetul mare picura roşu. Am încercat apoi să o ţin cu vârful degetelor, dar oricum o roteam, apa devenea cumva roşie. Nu m-a speriat deloc. Mă amuza de fapt contrastul. Acum le-am astupat cu un leucoplast şi mă aştept din clipă-n clipă să ţâşnească şi pe tastatură. Şi partea proastă e că treaba asta nu mă sperie deloc.

PS: tipul cu cămaşa albă, când ai timp, e o farfurie plină de sânge la mine în chiuvetă...poate facem ceva cu ea...eu acum am treabă. Trebuie să scriu, să scriu, să scriu...

And he did it again...

2007-05-09T00:26:00.001+03:00

Nervii mei stăteau de ceva vreme ca nişte cozi de drac. A venit, mi i-a atins tandru, ca de obicei, atât de fin încât nici nu ştiam că îi atinge, atât de fin încât am crezut că ştie să cânte la harpă de la 7 ani, atât de fin încât nu ştiam că e cineva care încearcă să mă relaxeze împotriva voinţei mele. E fantastic cum reuşeşte să-i pieptene până se descreţesc de tot. Îi întinde ca pe cosiţele fetei din reclamă (o reclamă la şampon, nu contează, oricum sunt toate la fel) şi-i lasă netezi ca firul apei. Acum am aşa o căldură în corp şi un senin pe frunte şi pot să încep dracului să scriu la lucrările alea care trebuie predate mâine. Şi mai am şi deadline la serviciu. Şi el stă acolo cuminte, sub un status de mess, cu un pieptene fermecat în buzunar, gata să-l scoată când mă aştept mai puţin. Welcome back.

Cineva mi-a pus nervii pe bigudiuri

2007-05-08T23:53:00.001+03:00

Înnebunesc. Vreau o cămaşă albă pe care să-mi scurg nişte lacrimi de nervi. Eventual, să fie cineva în ea.

Pa!

2007-05-06T03:06:00.000+03:00

Ştii când ziceam că am zeci de mesaje şi sute de mailuri de la un tip care nu există? Nu numai că nu există, dar nici măcar nu le mai am. Sunt atât de mândră de mine că îmi vine să explodez.

"Daca tu nu i-o acorzi, nici un lucru nu are absolut nici o sansa"

2007-05-05T19:12:00.000+03:00

Briciule, câteodată cele mai bune lucruri ţi se întâmplă pentru că are cineva răbdare să te tragă de mânecă să le vezi. Aseară am fost cu un tip la Fântână (adică nu cu fantoma unui tip pe care mi s-a părut cândva că are un echivalent în realitate). Am râs tot timpul. E foarte deştept. I-am cântat "let's go fly a kite". Îl enerva îngrozitor, ceea ce m-a distrat foarte tare şi m-a încurajat să continuu. Apoi am fost să hoinărim pe străzi şi am ajuns la Grădina cu doi nuci. Păcat că n-au scos mesele afară încă. Apoi i s-a făcut foame, aşa că am mers să ne îmbătăm, numai că el nu bea, aşa că a trebuit să beau eu pentru amândoi. Apoi am vorbit despre cât de jalnice sunt femeile singure şi apoi a ajuns acasă şi a scris pe blog că ar fi mai bine să nu ne mai vedem niciodată. Ce zici de treaba asta?

Te-am văzut

2007-05-04T01:07:00.001+03:00

Erai la Fântână. Era foarte soare şi te-am văzut la Fântână. Stăteai în acelaşi loc. Erai îmbrăcat la fel ca atunci, cel puţin în aceleaşi culori. Aveai un rucsac la fel de mare şi stăteai aplecat deasupra unei cărţi. Volumul era un pic cam gros pentru gusturile tale, dar păreai foarte concentrat, absorbit de poveste. Te-am sorbit din priviri până când am ajuns aproape de prima bancă. Bordura fântânii era neobişnuit de albă. Nu stătea nimeni pe lângă tine. Era foarte soare, atât de senin şi de cald, fix pe dos ca atunci. Când m-am apropiat destul de mult, mi-am dat seama că sunt atât de idioată să fac asemenea legături între oameni vii şi oameni care nu există. Am vrut să trec pe lângă el ca şi cum nu mi-ar fi amintit nici o clipă de tine. În secunda în care voiam să te uit, un văl de stropi reci m-a plesnit peste faţă. Fântâna era vie acum, fix pe dos ca atunci. Începuse să adie un fir de primăvară şi îmi cânta cineva în cap "Let's go fly a kite"(era Dick Van Dyke, ca să ştie şi Woland). Era foarte soare. Erai la Fântână şi te-am văzut. Ştii ce e amuzant în povestea asta? Că toate lucrurile au şansa să stea într-o zi fix pe dos.

Mi-e o scârbiţă din aceea...

2007-05-01T23:16:00.000+03:00

ştii de care. O scârbiţă de scris. Să mă motiveze şi pe mine cineva. Ştii ce mi-ar plăcea să fac acum? Nimic. Un mare nimic cu dulceaţă de vişine, ceai de scorţişoară şi piese de şah. Mai bine mă făceam programator.

O nocturnă mică

2007-05-01T01:57:00.000+03:00

Mă înjunghie ochiul stâng, prietenii ştiu de ce, mă înjunghie cineva prin stomac de la atâta ness, greetings ness fans all over, pe de altă parte indienii ştiu ce fac, trăiască vaca, pentru că dă lapte şi am făcut o pasiune pentru lapte dulce, iar prietenii mei de la oraş nu ştiu ce e ăla, ROFL cu spume, nu e adevărat, cum să nu ştii ce e ăla lapte dulce când e cel mai bun lucru de pe pământ, omg, nu se mai termină o dată nenorocita de lucrare de licenţă, mă înjunghie ochiul (tot ăla din stânga) şi deşi pare că sunt beată, nu sunt! N-am mai băut nimic decât lapte şi ness şi Red Bull şi Pepsi şi ness şi lapte şi lapte şi ness de foarte multă vreme. Adică de sâmbătă, azi fiind luni şi mâine fiind marţi, 1 mai. La 22:30 am zis că iau pauză şi pauză s-a făcut până la 1:50. Mă doare ochiul. O să-l scot puţin. Îl las aici pe noptieră şi mi-l pun la loc când o să mă culc, ca să nu-mi bată vântul prin craniu la noapte. Azi am ascultat din întâmplare la radio "Uşa e veche, broasca-i nouă, Piaţa Romană, nr 9". De-abia aştept să vină vara să mă bucur şi eu de o carte. Nu că astea nu mi-ar plăcea, dar le parcurg prea repede, n-am timp să mă bucur de ele. A, şi am şi nişte examene mici. Voi ce mai faceţi? Pe mine mă înjunghie un ochi. Stângul. Iar vacile sunt sfinte.

1:55 Era să închid cu "mă duc să mă culc". N-are sens să mă amăgesc. Voi ce mai faceţi? Pe mine mă înjunghie un ochi. Stângul. Iar vacile sunt sfinte. A. Am mai zis asta o dată? Cred că mă duc să mă culc. Au. Ochiu'.

Mare porcărie...

2007-04-25T22:47:00.000+03:00

...să ai blog.

Maybe I need someone who can handle it.

Sunt atât de urâtă...

2007-04-24T20:54:00.000+03:00

Vreau să mă închid la mine în cameră cu o carte. Nu mai vreau să mă întâlnesc cu nimeni, nu mai vreau să vorbesc cu nimeni, nu mai vrrreau. Am obosit. Mi-e atât de rău. Iar am dormit 5 ore, iar îmi doresc să-mi smulgă cineva creierii, că mă dor, iar mi-e dor să uit de lume. Sunt atât de urâtă...arăt ca un animal bătut. O javră. Gata. Au început să curgă.

Dacă n-ar exista programatori care ştiu să explice despre ce mama dracului e vorba în scriptul ăla...

2007-04-17T01:37:00.000+03:00

...viaţa ar fi pur şi simplu tristă.

"Ţie ce culoare de sobă îţi place?"

2007-04-09T19:24:00.000+03:00

La categoria "întrebări tâmpite", câştigător cu unanimitate de voturi este...

PeScurt: Fost la ţară. Cuibărit după sobă. Trimis sms cu locaţia. Primit întrebarea anului.

Antidot pentru o zi crâncenă

2007-04-05T00:52:00.000+03:00

31 de lalele albe şi 2 ore în care m-a ascultat. Asta ar da-o gata până şi pe Eloa. Mersi.

Îicrapăţeasta

2007-03-31T18:15:00.000+03:00

E 18:15. Moare de somn. A dormit de la 1 noaptea la 1 ziua, asta după o zi de 72 de ore (prietenii ştiu de ce). O înjughie tâmplele, are palpitaţii, o doare toată carnea, îi e rău, îi e greaţă, îi vine să plângă, simte un nod în gât. De vreo 3 ore dă telefoane/scrie despre un proiect de facultate. Încă n-a mişcat nici un rând la licenţă. Culmea e că are şi examen de licenţă pentru care trebuie să înveţe vreo mie de pagini. Dacă o ţine tot aşa, nu numai că n-o să-şi ia licenţa, dar nici n-o să supravieţuiască să ajungă până acolo. Uneori îi vine pur şi simplu să se dea bătută. O urăsc.

Mi-e milă de Eloa

2007-03-28T23:27:00.000+03:00

Dacă aş fi în locul tău aş ţine-o puţin în braţe.

Am o fereastră mare lângă birou

2007-03-28T12:42:00.000+03:00

...şi un cer plin de perne moi şi un soare mofturos care mă mai lasă din când în când să mai şi disting câte ceva pe monitor. Cafeaua e la locul ei, lângă paharul cu nectar care, întâmplător, e roz în dimineaţa asta. Cum să nu devin o scriitoare de succes în asemenea condiţii?

Ce frumoasă e ploaia!

2007-03-23T15:19:00.000+02:00

Hai să ne pupăm prin ea!

Stropi

2007-03-23T00:13:00.000+02:00

Aici plouă. Aseară, la noi în cartier, o fată îşi târa picioarele plângând pe străzi. Avea faţa schimonosită, un gust amar şi fălcile încleştate într-un urlet surd. Nu-şi putea mişca nici un muşchi al feţei. Când se oprea melodia, se auzea suspinând de 3 ori la rând. Nu mai putea respira. Asculta asta.

Adevărul e că n-am ştiut să plâng niciodată.

iar

2007-03-16T00:15:00.000+02:00

Iar am stat până la 11 la birou. 11 noaptea that is. Iar s-a lăsat frigul. Iar bătea vântul. La noi în cartier sunt mulţi zarzări înfloriţi, dar asta nu contează. Ce contează e că bătea vântul şi îi plesnea peste faţă şuviţe şi stropi. Iar ai făcut-o să plângă.

Don't you just wanna go out and fall inlove?

2007-03-15T16:35:00.000+02:00

- E atât de primăvară încât îmi vine să mă duc afară şi să mă îndrăgostesc. Vii?
- Neah, răspunse ea ca la o glumă proastă. Dragostea e pentru idioţi. Primăvara e o invenţie. Primăvara nu există. Indiferent de temperatură, trebuie să fim eficienţi, fiecare la biroul lui, în capul lui, cu creierul lui conectat în permantenţă la computerul lui. Fără sentimente, fără remuşcări, fără regrete. Am fost programată să nu simt nimic. Mi-am dat seama cam târziu. Am pierdut multă vreme încercând, sperând că poate, de data asta...
- Şi ce e mai jalnic e că ţi-ai făcut blog despre asta.
- Dap, sunt cea mai jalnică persoană pe care o cunosc.
- Felicitări! Ar trebui să-ţi dau un premiu!
- Campari, te rog.

Interviu cu Eloa

2007-03-13T13:26:00.001+02:00

Ana: Şi apoi?
Eloa: Şi apoi el mi-a luat cel mai frumos cadou din viaţa mea.
Ana: Şi tu ce ai făcut?
Eloa: M-am despărţit de el.
Ana: Inteligentă mişcare. De ce?
Eloa: Pentru că voia să mi-o tragă. Lui nu-i place baletul.
Ana: Nu asta vor toţi?
Eloa: Ba da, dar la el era evident.
Ana: Deci avea dreptate SAI? Vrei să fii minţită frumos? Să nu-mi spui că accepţi să fii minţită, dar măcar să nu-ţi dai seama.
Eloa: EL...acel EL...n-are încotro. Nu trebuie să mă mintă niciodată. Vezi, asta e problema mea: îmi dau întotdeauna seama când sunt minţită.
Ana: Am auzit că eşti paranoică. Tocmai ai confirmat.
Eloa: Dar nu caut să aflu, nu cercetez, nu investighez, ei pur şi simplu se dau de gol mai devreme sau mai târziu. Oricum, înainte să găsesc unul care să nu mă mintă nicidoată, o să găsesc unul care minte atât bine încât nu-mi dau seama. Toţi bărbaţii mint, u know.
Ana: Ştiu eu unul care nu.
Eloa: Ingenuă.
Ana: Sau poate doar îndrăgostită.
Eloa: Dragostea nu există.
Ana: Cinică.
Eloa: Realistă.
Ana: Plictisitoare.
Eloa: Invidioasă.

Acesta este momentul în care şi-a dat o sprânceană peste cap şi a ieşit din cameră. E trist să fii Eloa.

Sâmbătă seara, acasă

2007-03-11T00:03:00.000+02:00

Nu mai pot să mişc un os. Weekendurile sunt o binecuvântare pentru mine. Aş vrea să fii aici cu mine, să nu facem nimic împreună, să bem vin fiert, să ne uităm la film, să mă ţii în braţe, să ieşim din timp.

Eu nu mă uit la filme. N-am răbdare. Trebuie să mă legi de scaun ca să văd ceva până la capăt. Mă plictisesc repede. Cu toate astea, îmi imaginez viaţa mea ca pe un film. În momentul ăsta sunt la partea aia în care ea s-a chinuit şi s-a chinuit să-şi termine studiile, în care se succed rapid imagini cu ea aplecată deasupra cărţilor, în timp ce decorul se schimbă (bibliotecă, dormitor, birou, pe pat, lângă pat, pe podea, în bucătărie, în metrou) şi se aude muzica aia încurajatoare (hai încă un pic şi încă un pic, o să fie bine, this thing as an ending); apropos, sper că tu înveţi ceva, că eu parcă nici nu sunt la facultate. Nu fac nimic în legătură cu asta. N-am scris nici un rânduleţ pentru licenţă, n-am citit nici un rânduleţ pentru examen, ca să nu-ţi mai spun că avem şi sesiune de sfârşit de an.

Sunt sigură că îţi aminteşti statusul meu preferat ("Calc. Mă urăsc. Doar femeile calcă"). Era să-l utilizez din nou azi. Am văzut secvenţe din vreo 10 filme dacă nu mai mult, în timp ce desfăşuram activităţi casnice. (Nu, Eloa nu era aici, era dusă în lume cu 3 cărţi în rucsac.) O scuză perfectă ca să nu scriu din nou nimic.

Şi iată din nou vorbele de care ţi-a fost mereu teamă: aş vrea să fii aici, să mă desprinzi din mrejele fricilor care m-au cuprins şi să mă ţii în braţe până adorm.

Ce bine e să ai prieteni...

2007-03-09T01:52:00.000+02:00

...când ai nevoie de ei.

PS: sper să întorc favoarea cândva.

Cadou de 8Martie

2007-03-08T13:45:00.000+02:00

Cinică.

Aici e cam soare. Hai să fugim în parc.

2007-03-06T16:37:00.000+02:00

Sistemul de teleportare e activat?

A fost atât de bine!

2007-03-04T21:12:00.000+02:00

Acum o să vă povestesc ce am făcut eu în weekend, că doar de-aia mi-am făcut blog.

Jumătate din weekend l-am petrecut prin restaurante, dacă stăm să ne gândim. Pe drumul de la un restaurant la altul, am trecut fulgerător prin munţi, am sperat să nu moară artistul când se dădea cu tiroliana, ne-am distrat privind cum juca diva biliard, ne-am zgâit tot timpul şi indiferent de sex la Marlene Dietrich(seamănă cu ea foarte tare); tipul cu strategia s-a asigurat tot timpul că râd, ca să avem o ambianţă sonoră plăcută (râd foarte tare).

Am cântat foarte mult, ne-am dat în spectacol foarte tare (suntem cu toţii artişti deep down) şi am dansat câteva ore bune.

E mişto să ai gaşcă la birou. Oamenii ăştia chiar nu se prefac că suntem prieteni. Şi sunt deştepţi. Şi amuzanţi. Şi frumoşi. Şi au personalităţi puternice. Şi sunt sinceri. Şi sunt foarte norocoasă că îi cunosc şi că aseară eram prea beţi ca să ne mai târâm până la castel.

Am râs de la început până la sfârşit, cu excepţia a 5 minute la dus şi 5 la întors, în care mi s-au scurs ochii pe geam, pentru că treceam printr-un loc unde cândva, nişte treburi...

Oamenii se schimbă. Nu-i putem avea pentru totdeauna. Până la urmă, nu rămânem decât cu nişte bucăţi de timp în cap.

Cea mai tristă întrebare la care mă pot gândi azi

2007-03-01T17:04:00.000+02:00

Tu cui i-ai cumpărat flori?

Deprimantă zi

2007-03-01T01:08:00.000+02:00

M-a izbit. Am zeci de mesaje şi sute de mailuri de la un tip care nu există. Dacă află Eloa, mi le şterge.

Ştii cât de bine e...

2007-02-26T22:12:00.000+02:00

...să te ducă cineva acasă? Să te asculte în timp ce te vaiţi şi să facă mişto de toţi ăia care te-au enervat peste zi? E esenţial să fie în drum spre casă. Atunci te urmăresc toate gândurile, atunci încă îţi mai clocoteşte sângele în vene, încă mai ai nervii excitaţi, încă nu te-a părăsit întrebarea "când îmi cumperi un sac de box?".

Am obosit

2007-02-26T21:52:00.000+02:00

De tot. Nu mai vreau să scriu bloguri, nu mai vreau să mă duc la şcoală, nu mai vreau să mă duc la serviciu, nu mai vreau să fac nimic, nu mai pot. Mă doare capul de dimineaţă încontinuu. Aseară am fost la o petrecere, ca să mă răsplătesc pentru eforturile depuse. Am dormit puţin. S-a acumulat oboseala. De fapt, am tot ieşit. De vreo două săptămâni numai asta fac. Ies în fiecare seară. Mă stresează nişte treburi la birou şi ies să beau cu diverşi ca să mai uit. Cel mai frumos a fost când m-am gândit cu un prieten la un proiect al lui. Adică vreau să-mi folosesc creierul, dar să am şi cu cine să fac treaba asta. La un moment dat, când n-ai cu cine să discuţi, te simţi tâmpit. Ţi se spune că eşti paranoic, etc. Eloa e în agonie. N-o mai zgândăriţi. Eloa a fost înfrântă. De Eloa nu-i pasă nimănui. Eloa e doar o idee la mine în cap. La fel şi tu. Tu eşti doar rodul imaginaţiei mele. Eşti atât de departe încât am avut toate şansele să cred că eşti Făt-Frumos. Dar nu eşti. Tu eşti un biet muritor, căruia îi e frică de timp.

M-am săturat de ELOA!

2007-02-25T13:40:00.000+02:00

Eloa în sus, Eloa în jos, Eloa e aşa şi pe dincolo, Eloa, Eloa, Eloa, "ce înseamnă Eloa?", "Crezi că ar ieşi cu mine la o cafea?", "Vreau s-o cunosc! Sunt foarte curios în ceea ce o priveşte!".

Toată lumea o vrea pe Eloa! M-am săturat!

Eu scriu că am avut o revelaţie şi că dacă un singur tip pe lume nu mă consideră frumoasă rezultă că nu sunt(Yeah, right! răsări o voce lângă mine.) şi se trezeşte Goja: "Şi crezi că Eloa e?" Păi sigur, dar despre ce am putea vorbi dacă nu despre Eloa, Eloa, Eloa, Eloa! Mă scoate din minţi!

...ea...ea nu ştiu dacă e frumoasă, dar e seducătoare. Dacă bărbaţii întorc capul după ea, e frumoasă? Chiar mă gândeam...ieri sau alaltăieri: dacă acest păpuşel flirtează cu ea acum, dacă schimbă direcţia şi apoi revine să verifice dacă şi ea se uită la el, rezultă că Eloa asta e frumoasă, nu? Păpuşeii flirtează cu păpuşele, right?

Eloa...Eloa îşi găseşte parteneri până şi în supermarket, se combină în drum spre serviciu, Eloa se joacă la petreceri de-a "crede-că-o-să-mă-seducă-!-ROFL". Ăsta e jocul ei preferat. Ea poate suci minţi oricând. Ea nu se opreşte prea mult într-un loc. Ea trece întotdeauna mai departe. Ea iese cu capul sus din toate situaţiile. Eu mă lovesc întâmplător de un ciot care-şi petrecea şi el viaţa liniştit şi rămân acolo luni întregi, să-l întreb: de ce m-ai oprit, de ce m-ai oprit, de ce m-ai oprit?, când el nici măcar nu şi-a dat seama.

După cum spuneam, viaţa mea e o întâmplare, iar eu, ca proasta, cred că toate mi se întâmplă intenţionat.

Eu nu sunt frumoasă.

2007-02-24T15:35:00.000+02:00

chiar nu.

Ar trebui să mai stau şi acasă

2007-02-21T14:37:00.000+02:00

O ţin din pub în club în pub în cafenea de miercurea trecută. Viaţă socială - da, lucrare de licenţă - ba. Să văd cum întorc lucrurile pe dos.

muzica asta...

2007-02-19T23:59:00.000+02:00

...e ca şi cum m-ai ţine în braţe.

Eu nu sunt Eloa

2007-02-12T13:48:00.000+02:00

Eu nu sunt Eloa. Ea e o femeie puternică, ea calcă peste cadavre, se foloseşte de oameni din toate punctele de vedere, îi exploatează la maximum, îi stoarce de puteri şi-i aruncă la coş, îi face să se îndrăgostească şi când îi are la picioare, se răsuceşte pe vârfuri şi uită tot, dispare în noapte ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Ea poartă cizme roşii cu tocuri, străpunge inimi cu ele, le storceşte şi le calcă în picioare în timp ce păşeşte spre mai departe. Ea nu se opreşte niciodată în loc, ea nu pierde timpul cu lamentări inutile, ea poate îndura orice, ea e arogantă, ei nu-i pasă de nimic, ea urăşte cu patimă, ea e diabolică, ea e...tipa pe care îţi doreşti să n-o fi cunoscut niciodată.

Ce mai facem

2007-02-08T21:55:00.000+02:00

Păi Eloa e terminată, s-a blocat într-o categorie şi nu mai reuşeşte să iasă din ea. Partea proastă e că nu ştiu dacă vrea să iasă. Între timp, a făcut o pasiune pentru Amy Winehouse, al cărei album "Back in Black" pare coloana sonoră ideală pentru o ecranizare a romanului încă nenăscut "De ce urâm bărbaţii". Istoria e simplă: "what kind of fuckery are we?", addicted, but won't go to Rehab, Love Is A Losing Game, he walks away, the sun goes down, he takes the day, my Tears Dry On Their Own, you go back to her and I go Back to Black, Wake Up Alone, Love Is A Losing Game. Ea e mai comercială, aşa.

Între timp, I'm obsessing about Metric şi am intoxicat tot biroul. A început totul cu Hustle rose. A continuat cu Glass Ceiling, apoi Succexy şi s-a extins rapid la Monster Hospital, Handshakes, Combat baby, Poster of a girl and so on.

"Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?"

2007-02-06T21:13:00.000+02:00

E romanul lui Pascal Bruckner. Mai ţii minte? Mi l-am cumpărat toamna trecută. Era noapte şi o magnifică ploaie şi te-am lăsat să lucrezi şi m-am dus să mă plimb prin ea şi m-ai întrebat ce-ţi aduc când mă întorc şi ţi-am promis prăjituri cu ciocolată şi am umblat prin oraş cu tine în cap şi...ce mai contează....

Cum să te descotoroseşti de trecut

2007-02-06T14:22:00.000+02:00

- Cât de greu e să înţelegi că trecutul căruia nu vrei să-i dai drumul şi pe care-l strângi la piept să nu ţi-l poată fura nimeni NU EXISTĂ?
- Păi e foarte greu spre imposibil.
- Bun. Sunt fericită că am avut această conversaţie care n-o să ajute pe nimeni la nimic.
- Same here.

Nusunteu

2007-01-30T12:55:00.001+02:00

- Tu nu te-ai îndrăgostit niciodată de mine. Tu aveai nevoie de cineva şi eu treceam întâmplător pe-acolo, îi spuse ea în timp ce asculta asta.

Şi apoi umblară prin lume ca doi necunoscuţi, fiecare prin viaţa lui. Din când în când, atunci când ea zăcea pe jos gemând, el mai ieşea din umbră şi o strângea în braţe, apoi se retrăgea din nou, să nu deranjeze.

Mai departe nu mai ştiu.

ţine-mă-n braţe

2007-01-29T01:51:00.000+02:00

acum. trebuie acum.

icantstop

2007-01-23T12:59:00.001+02:00

Ness, ness, nesss, orange juice, ness, ness, ness

2007-01-16T13:09:00.001+02:00

DND. Sunt în priză.

Ce blog trist!

2007-01-15T22:24:00.000+02:00

Îmi vine să-ţi plâng de milă, mă. Erai mult mai amuzant când te-am conceput anul trecut, cam pe vremea asta. Ce-ai păţit?

Blog de weekend

2007-01-15T14:19:00.000+02:00

dolceanna19: dar chiar sunt varză
someone: am văzut, ţi-am urmărit blog-ul de pe te miri ce laptop-uri

Mişto. De pe te miri ce. Plus că mi-a urmărit blogul în weekend. Şi nu era în oraş. Fugise pentru weekend. E atât de bine să evadezi, să uiţi de tot... e greu uneori... să uiţi. Cred că mai înţelept e să ne împăcăm cu amintirile, chiar dacă prezentul le reneagă vehement. Un început de săptămână trist, dar definitiv. A, şi aglomerat. Back to work now.

Îmi plăceai...

2007-01-14T21:51:00.000+02:00

...destul de mult. Ai nişte calităţi pe care le apreciez cu atât mai mult cu cât le întâlnesc foarte rar. Aş vrea să am mai mulţi prieteni ca tine. Eşti amuzant, mai profund decât crezi, atent, extravagant uneori, suficient de nebun cât să nu mă plictiseşti niciodată, uneori imatur, un tip de gaşcă, un prieten de nădejde, posibil romantic, onest, sincer...Îţi apreciez caracterul. Mai departe nu mai ştiu. Numai bine!

gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol,...

2007-01-12T17:46:00.000+02:00

Nu mai e nimic aici. Nu pricep de ce mai cauţi. Aici e gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol,...

Iluzii deşănţate

2007-01-08T20:37:00.000+02:00

Sunt tâmpită.

Nu mai visa! Te vei trezi într-un coşmar, inevitabil.

Best weekend ever

2007-01-07T22:01:00.000+02:00

Ieşiţi din Bucureşti! E atât de bine! Sunt plină de energie. De-abia aştept să mă duc mâine la serviciu. Simt că şi licenţa începe să mi se structureze în cap, că o să trec şi de sesiunea asta şi că nu e nimic ce nu pot face. Bineînţeles că mi-am luat două cărţi pentru licenţă cu mine (din domenii diferite, să am din ce alege, dar să citesc în tren, să nu stau degeaba cu nici un preţ). La dus eram prea entuziasmată ca să pot pricepe ceva din ce citeam. După ce am reluat un paragraf pentru a 5-a oară, mi-am spus că n-are nici un sens. Săgeata albastră are ferestre mari. M-am bucurat de spectacol. A, am fost la Predeal. A fost atât de frumos! La întoarcere am reuşit să citesc câteva zeci de pagini şi am şi priceput.

Acum că ştiţi începutul şi finalul, vă aşteptaţi să vă spun între ele ce s-a întâmplat. Între ele au fost: surescitare, magia reîntâlnirii, zâmbete magnetice, momente de nesiguranţă, tristeţe trecătoare, momente de râs dezlănuţuit, gesturi surprinzătoare şi, în final, nişte decizii foarte înţelepte. A, şi am un cucui! Ştii când mergeai cu placa în faţa mea? Am alunecat şi m-am odihnit puţin cu fruntea în ea. Asta era ieri, când am ajuns, dar nu ţi-am zis. Şi mă doare un pic, dar nu rău, atât cât să nu mă lase să uit ce frumos a fost. Nu mai pot să dorm. Ai avut dreptate că vin şi mă înfig în blog. N-aveam de gând, dar erai atât de convins încât nu pot să nu-ţi fac pe plac (bine, voiam doar să spun mersi pentru un weekend de vis). În rest, gaşca extrem de tânără şi de simpatică.

Sunt unii oameni cu care te simţi norocos că eşti prieten. Vă doresc şi dvs.

Cât de greu...

2006-12-19T20:02:00.000+02:00

...e să găseşti pe cineva căruia nu vrei să-i calculezi defectele, care să nu te facă să ţi le numeri pe ale tale, ca să declari posibilă relaţia prin comparaţie, căruia să-i poţi spune: "Nu-mi pasă că nu eşti perfect"?

Dimineaţă de iarnă

2006-12-06T11:21:00.000+02:00

Pentru aceiaşi prieteni de peste hotare

Rămâneţi acolo! A venit iarna. E ceaţă. Şi frig. Brr. Binecuvântat fie mp3 playerul în aceste momente, cu minunatul folder xmas cu tot.

Vă dorim o iarnă plăcută!

Raportul meteo

2006-12-05T18:53:00.000+02:00

Pentru prietenii noştri din străinătate (mai ales pentru cei care au fugit din ţară ca să nu aibă o relaţie cu mine) anunţăm (eu şi multiplele mele personalităţi):

În această după-masă de iarnă, în Bucureşti a fost primăvară. Lumina blândă şi arămie a soarelui timid, aerul proaspăt care se lupta cu noxele la mine în cartier, destoinicii mei adidaşi care m-au eliberat din fortăreaţa cizmelor roşii înainte de a mă întoarce la birou, ameninţarea serii, apusul încins, dar rece şi tu care nu mai vii...

PS: n-aş spune că sunt singură. Aş spune că mă menţin disponibilă. Pentru el. Care dacă nu există o să mor singură şi mă vor găsi după 3 zile, devorată de lupi alsacieni, ca pe Bridget Jones.

Nu mă gândeam la nimic

2006-12-01T21:01:00.000+02:00

Mă întorceam acasă cu metroul. Nu mă gândeam la nimic. Chiar la nimic. Nici nu mai ştiu ce melodie ascultam. Îmi aşezasem geaca pe genunchi, rucsacul peste ea, îmi încrucişasem braţele deasupra şi-mi aşezasem boticul on top. Mă uitam în gol. Nu vedeam nimic. Chiar nimic. Simţeam nişte priviri aşa...Erau mulţi oameni în metrou. În faţă, în dreapta...la stânga. Nu mă gândeam la nimic, nu...chiar la nimic. Am simţit aşa cum mi se adună nişte apă în ochi. Nu ştiu de ce. Nu mă gândeam la nimic. Şi apoi mi-am spus că nu e suficient de multă şi că tot ce trebuie să fac e să nu clipesc. M-am concentrat să rămân aşa cu ochii mari, ca să nu curgă. Nu mă gândeam la nimic. Şi apoi s-a adunat şi mai multă şi chiar dacă eu stăteam cu pleoapele ca o păpuşă, au început să curgă. Prima pe obrazul stâng. Mi-am trecut repede dosul palmei peste ea. A doua pe celălalt. Pe-aia am lăsat-o, aveam oricum părul să o acopere. Am vrut să-mi scot şerveţelele din rucsac şi m-am îndreptat. Căutam din ochi fermoarul şi am văzut lacrima lucind pe mână. Am şters-o rapid cu cealaltă, ca pe o mare ruşine. Tot mai lucea. Am mai şters-o o dată. Mi-am scos şerveţelele şi mi-am pus din nou boticul pe lăbuţe. La dracu'. Iar a început. De unde atâta apă? Chiar nu mă gândeam la nimic.

Azi am fost fericită

2006-11-30T02:44:00.001+02:00

Am reuşit să plec de la serviciu pe la prânz, pentru un curs. O macara umplea bradul din faţa TNB cu globuri roşii şi beteală aurie. Chiar azi de dimineaţă mi-am adăugat un fişier de colinde în mp3 player (care e de fapt mp4, dar nu-l exploatez niciodată în sensul ăsta). Sunt ale Christinei Aguilera, nişte remixuri perfect comerciale, n-am nici un merit că umblu cu asemenea elemente în gadget. Nu părea de prost gust bradul, aşa cum a fost cel în formă de Coca-Cola din faţa Operei, anul trecut. A propos de anul trecut, cel mai frumos brad a fost cel de la Ateneu. Avea numai luminiţe albe. Simplu, elegant, frumos. Tot anul trecut am fost la cel mai frumos concert de Crăciun din viaţa mea sau măcar nominalizat la categoria "cel mai frumos", tot la Ateneu. O să merg şi anul acesta.

În drum spre Dalles, mi-am aruncat o privire spre ceasul de afară, montat deasupra magazinului de ceasuri din colţ. Sub el stătea un bătrânel, care sigur s-a umplut de idei referitor la sursa fericirii mele atât de evidente. Tot felul de oameni miraţi că prin mulţimea gri răzbate raza unui zâmbet... îţi trebuie atât de puţin să faci o femeie fericită.

E sfârşitul lumii

2006-11-26T21:08:00.000+02:00

Eloa a scris "lăsa-ţi-mă". Vrea să se sinucidă.

Când o să-ţi intre-n cap că nu eşti perfectă? Când dracu' o să-ţi dai voie să greşeşti şi o să-mi dai şi mie? Tu de ce n-ai voie să nu fii atentă?

Şi nu sunt numai greşelile minore, e vorba despre TOT. De ce trebuie să le ştii tot timpul pe toate şi să fii specialistă în toate domeniile? De ce n-are voie nimeni să te ajute? Când o să te lămureşti că nu eşti calculator? De fapt, când o să începi să suspectezi că nu eşti calculator, asta e întrebarea.

Eşti oribilă. E imposibil de trăit cu tine.

rebranding

2006-11-24T20:17:00.000+02:00

cautoamenideştepţi tocmai a devenit numaicautnimic. Prietenii ştiu de ce.

Poţi să umpli viaţa omului cu forţa?

2006-11-24T15:15:00.001+02:00

Nu. Şi atunci de ce dracu' îmi mai pun întrebarea?

Şi bahmuţele au suflet

2006-11-20T22:28:00.001+02:00

Bahmuţa este o tipă ambiţioasă, care spune tot timpul că ştie ce vrea de la viaţă, asta însemnând bani şi faimă, indiferent de compromisurile pe care ar trebui să le facă pentru a le obţine. La un moment dat în viaţă, absolut întâmplător, bahmuţa întâlneşte un afacerist simpatic şi înstărit, care, la fel de întâmplător, îi poate da un „boost” în carieră. Se îndrăgosteşte pe loc şi până peste cap de el. Unicul mic defect al individului: căsătorit de 8 ani. Dar cum bahmuţa este capabilă de o dragoste neţărmurită care vindecă orice boală, acest mic inconvenient este rezolvat rapid.

În locul căsătoriei de vis, urmează o viaţă de coşmar. Asta pentru că personalitatea bahmuţei are o latură pronunţat histrionică. Ea ţine la „carieră” (adică la faimă) şi moare dacă nu se dă în spectacol. Fiecare zi din viaţa de cuplu cu bahmuţa este un reality show pervers, întrucât afli numai a doua zi din presă ce-i trece bahmuţei cu adevărat prin cap şi cum vede ea tot ce se întâmplă. Fiind un jurnalist desăvârşit, care îşi adoră meseria, bahmuţa găseşte subiecte de scandal exploatabile peste tot, până şi în casa propriului soţ şi în baia propriei vieţi, de unde ia toate rufele murdare şi le spală în public. Într-un final, sătul să-ţi vizionezi viaţa la tv, dimpreună cu restul naţiunii, divorţezi.

Simţind cum îi fuge lumea de sub picioare (unde „lumea”=casă în Pipera, Jeep, bani), bahmuţa apelează la arma secretă: îşi ia înfăţişare de bahmâţă. Cu ochii ei aparent inocenţi, dar cu sclipiri diavoleşti cărora nu poţi să le rezişti, etalându-şi farmecele pe masa din bucătărie (cică a făcut operaţie de ridicare a sânilor), răsucindu-ţi-se printre picioare şi prefăcându-se cea mai fidelă căţeluşă, bahmâţa te face să mergi iar la registrul stării civile. Apoi iar îţi face viaţa reality show şi iar divorţezi şi iar o crezi că e bahmâţă…şi tot aşa o ţii într-un şir de nunţi cu divorţ ca after-party, până când, într-o zi, bahmuţa comite infracţiunea care va face imposibilă orice resurecţie viitoare a căsniciei. Descoperă casa amantei preaiubitului său soţ şi se duce peste ea la 4-5 dimineaţa, însoţită de câţiva malaci deghizaţi în sfatul înţelepţilor, în frunte cu mama şi unchiul (şi ei tot din încrengătura bahmuţelor), ca să-i bage cu forţa minţile în cap şi frica în oase nenorocitei şi s-o înveţe minte să mai boteze altă dată copii prin Pipera cu Prigoană, în absenţa ei.

La faza asta, Prigoană nu mai vede cale de întoarcere. Gata. Acesta nu mai e un after-party, e un divorţ definitiv. Toată ţara adaugă: „cică”.

Situaţia creată este pentru bahmuţă o vacă de muls din punct de vedere mediatic. Acesta este cel mai bun prilej să apară la toate televiziunile pentru a preciza în direct, cu mâna pe sânii recent sumeşi, că ea nu vrea scandal, „dar astea sunt faptele, Liana! Asta e ce mi se întâmplă!” şi începe să le turuie povestea fără nici o reţinere şi călătorilor din Trenul vieţii. A treia zi după asta, duminica la prânz, mai să-mi stea sarmaua-n gât, când văd că apare şi la Sare şi piper, cu Stela şi Arşinel, pe Naţional TV. Menţionează că femeia trebuie să fie „bună la pat şi bună de gătit”, că e foarte ocupată şi că nu poate sta să se îndoape, întrucât are emisiune în direct într-o juma de oră (Sarea şi piperul erau înregistrate evident). Aflăm însă că se străduieşte să-şi menţină silueta de bahmuţă şi că nu înghite chiar orice. Cei doi bătrânei prezentatori dau să o mângâie pe cap, mânca-o-ar mama de fată cuminte, ea se alintă şi zbate din gene cuminţică şi ascultătoare, ca la 10 minute după, să mărturisească pofticioasă, lăsând să se audă cum a făcut apă în gură înainte s-o spună: „mie îmi place slănina cu ceapă!”. Aham. Da, doamnă. Am notat. Gusturi rafinate.

Peste câteva ore, Cârcotaşii în reluare. Din nou, Bahmuţa, din emisiunea onor. Dandiaconescuîndirect, după cum nu mai contenea Prigoană să-l denumească la o convorbire telefonică, în care în platou era viitoarea-ex-doamnă. OTV-ul a fost în această perioadă ca o a doua casă pentru bahmuţă. Aici a fost prima emisiune în care a discutat cu soţul ei despre cât de definitiv este acest divorţ. El a făcut-o prostituată, iar ea peşte. Amabilităţi în familie. Aici s-a vorbit prima dată despre descinderea bahmuţească la casa amantei, care era de fapt a soţului, motiv pentru care, oricât s-ar da el cu dosul de pământ, ea nu va merge la răcoare. Aici i-am văzut pentru prima dată lacrimile, când el, prin telefon, din America, i-a transmis că ADIO irevocabil, din toate punctele de vedere: bănuţi, hăinuţe, Jeep, casă în Pipera şi mai ales ocazii de năşit. Se pare că viaţa mondenă a bahmuţei constă în botezat şi cununat. Cum nu se mai găseau cupluri doritoare să-şi blesteme zilele reciproc şi pentru totdeauna, cum îşi mai tragea ea o nuntă. Afirmă că amanta se visa bahmuţă; voia să cunune în locul ei, la braţul lui Prigoană, dar lasă, că a pus-o ea la punct! Sau…

În timp ce trăgea cu urechea la difuzor, bahmuţa a observat că soţul punea mai multă patimă în a-şi apăra amanta decât în a o înjura pe ea. A înţeles că de data asta e definitiv. Lacrimile i-au încolţit în ochi. Adio, viaţă de vedetă! Adio, carieră! Adio, bani! Ueaaa. S-a dus la baie în mijlocul emisiunii, a tras un plâns şi s-a întors de acolo proaspătă ca o floricică, sfidătoare şi cu un gând precis în minte: trebuie să-mi găsesc altul.

- VA URMA –
(cu altul, desigur)

Singură, dar fericită

2006-11-18T03:12:00.000+02:00

Am apucat să mă plimb prin centru în seara asta la o oră decentă. Cu muzică, desigur. Se pare că nu mai scap de fixaţia pentru Alejandro Sanz. Nu că ar fi extrem de bună muzica, dar are aşa câte un vers care îmi excită nervii: "me duele tanto que tu pelo se te moje andando"(mă doare tare că părul tău se udă în timp ce mergi... prin ploaie), "piensalo bien, antes de quererme..."(gândeşte-te bine înainte să mă iubeşti), "a mi no me da igual" (mie nu mi-e indiferent).

Mi-am cumpărat un parfum şi două cărţi. Eu nu pot să cumpăr în general un singur lucru, tre' să cumpăr mai multe. Numai cizmele şi parfumurile mi le cumpăr într-un singur exemplar.

Mi-am căutat o carte pentru licenţă şi culmea e că am şi găsit-o. Nu m-am abţinut să nu-mi cumpăr Blog Marketing a lui Jeremy Wright. Pe-asta am răsfoit-o în metrou. Nu spune lucruri noi, dar sunt ataşată de ea din start.

De la metrou până acasă am tras un videoclip din ciclul "Viaţa mea jalnică de femeie singură". La noi în cartier sunt felinare cu lumină galbenă şi veche, care se potrivesc de minune cu ceaţa şi fac pomii să pară incrustaţi în aur.

Mi-am pus în gând să-mi petrec seara în fotoliu, citind şi adorând un ceai de scorţişoară şi ginseng. Bineînţeles că am ajuns să scriu despre toate astea pe blog în loc să le şi fac. Întârzierea de aproape 3 ore se datorează băieţilor din lista mea de mess, care nu înţeleg cum e să fii răcită şi să nu vrei să dai nas în nas cu nimeni, fie respectivul nimeni şi amic.

Deci nici mâine nu "ies" cu nimeni. Mă duc la sală şi la bibliotecă şi apoi sper să încep să scriu nenorocita de lucrare.

Am uitat de ce mă gândisem să scriu titlul postului aşa. Ideea îmi venise pe stradă, mai devreme. A! Da. Era vorba despre liniştea unei seri de vineri şi despre privilegiul de a-mi petrece puţin timp cu persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lume: eu.

busy day today

2006-11-14T00:24:00.000+02:00

hai să-i tragem un somnic! I love you all and bye-bye!

Nu suport...

2006-11-13T17:16:00.000+02:00

...să ştiu pe cineva supărat pe mine. Supărată nu contează. Supărat e grav. Nu ştiu de ce dracu' tre' să mă placă toată lumea şi să fie totul so fuckin' perfect all the time. Poate ar trebui să mă concentrez să nu mai supăr oamenii, dacă tot nu-mi place s-o fac. Auto-psihoterapie prin blog.

PS: Mesajul era îmi pare rău.

Dragă Moşule,

2006-11-13T16:13:00.000+02:00

Anul ăsta am nevoie de calmante. Multe. Te aştept sub brăduţ.

După repriza tradiţională de lamentări

2006-11-13T15:32:00.000+02:00

Am ajuns la concluzia că viaţa e al dracului de amuzantă. Am decis!

It should be illegal to deceive a woman's heart*

2006-11-13T15:19:00.000+02:00

Not if the woman's crazy.

*Ne spune Shakira sau cine i-o fi scris versurile.

There's smth wrong with me

2006-11-13T15:17:00.000+02:00

Deeply.

Să mai încercăm o dată

2006-11-13T15:13:00.000+02:00

La mulţi ani! Fără "mă".

Nu ştiu ce dracu' am azi

2006-11-13T15:11:00.000+02:00

Orice aş încerca să spun îmi iese ca o bătaie de joc.

Şi se făcu soare

2006-11-13T14:18:00.000+02:00

E frumos în Bucureşti, dacă stai şi te uiţi pe geam. Afară presupun că e frig. Anyway, voiam să zic:

La ce bun un blog dacă nu poţi să le spui prietenilor la mulţi ani pe el, right?
Aşa că sănătate şi fericire, mă. Nimicuri de-astea şi tot binele din lume.

Ghici cine are un şifonier semi-ordonat?

2006-11-12T21:13:00.004+02:00

Ca să nu scriu nici azi pentru licenţă, m-am pus pe făcut ordine prin şifonier, plus că n-am mai călcat hainele de 2 săptămâni. (Da, am multe, şi? Pot să-mi permit să nu calc două săptămâni şi să nu umblu şifonată pe stradă.)

Dar după ce am călcat vreo 3 ore, m-am plictisit, aşa că acum patul e plin de haine, unele zac pe jos, iar cele de vară sunt aruncate pe birou. Dacă am intrat pe bloguri, e clar că până la 2 noaptea n-o să intre la loc în şifonier. De licenţă nici nu se pune problema. Simt cum vine o durere de cap. A! Gata. Am migrenă. Nu pot. În seara asta chiar nu pot. Mâine, după serviciu, promit!
PS: Alex, tu n-ai voie să comentezi!

Am reuşit să deschid o pagină de word!

2006-11-11T22:50:00.000+02:00

22:42. Am făcut tot ce am putut numai să nu încep să scriu. ORICE. Am făcut ordine prin calculator, am dansat prin casă, am băut ciocolată caldă, am pus ananas în musli şi am turnat iaurt peste ele...apoi mi-am zis că NU trebuie să intru pe mess.

Ghici ce fac acum? Îi dau raportul de activitate lui Alex pe mess (încerca să mă motiveze mai devreme). Gata. În momentul în care voi fi apăsat publish, voi fi apăsat şi sign out. Clar.

Încă un pretext să nu încep să scriu

2006-11-11T16:10:00.000+02:00

Am răcit. Mă doare capul. Aseară n-am făcut nimic. Iar am ajuns după 10 acasă, că aşa se fac cumpărăturile, vinerea noaptea. Deşi îmi propusesem din timpul săptămânii să încep să scriu lucrarea de licenţă, durerea de cap şi greaţa care nu a fost anihilată de grefuri şi lămâi m-au împins în pat foarte devreme (adică la 11:30). 12 ore după, nici un progres. Azi nu m-am dus la sală, nici la bibliotecă, mi-am zis să stau şi să prelucrez materialele pe care le am deja. Bineînţeles că am început cu o raită prin blogosferă şi m-am rugat de fiecare om care mă băga în seamă întâmplător pe mess să mă împingă să încep lucrarea. Şi se făcu 4 după-masă. Am un curs despre "frica de dinaintea scrisului" şi despre ezitări, pretexte, fugi. Cred că o să-l recitesc. Mare om proful respectiv. E un curs opţional despre tehnici de muncă intelectuală, cu aplicaţie pe redactarea lucrării de licenţă. N-am ajuns decât de 2 ori la curs. Îmi aduc aminte doar că mi-a dat un mare avânt şi că am plonjat direct în bibliotecă după serviciu în ziua respectivă. Gata. Mă pun pe treabă. DND. Adică DNLMIT. Adică Do Not Lead Me Into Temptation, că imediat iau o pauză de scris ca să stăm de vorbe.

Şi tot n-am început să scriu la lucrarea de licenţă

2006-11-10T00:01:00.000+02:00

Sunt un dezastru. Găsesc tot felul de motive pentru care nu încep. Să mă forţeze cineva! Să-mi şteargă cineva blogurile, să mă dea afară de la serviciu, să-mi ardă cărţile de psihologie şi să le lase doar pe-alea de PR!

Acesta este un apel disperat. Vă rog luaţi măsuri.

Azi am fost frumoasă

2006-11-09T23:18:00.000+02:00

Şi culmea e că azi nu m-am machiat. Am fugit de la serviciu ca să mă duc la sală după masă şi mi-a plăcut foarte mult de mine în oglinda de la sală. De obicei, nimeni nu se place în oglinda cu pricina, în afară de instructoare. Aveam părul moale şi un zâmbet arogant. M-am gândit cui aş vrea să-i trag doi pumni în faţă. Chiar acum vorbesc cu el pe mess. Sau mă rog, ne prefacem că vorbim.

PS: E frumos în Bucureşti noaptea.

Dacă îmi ştie toată lumea blogul...

2006-11-08T01:24:00.000+02:00

eu unde mai scriu când sunt tristă?

Nu e corect ca eu să-mi pun viaţa pe blog, să am curaj să-ţi dezvălui gândurile mele cele mai ascunse, să te las să tragi cu ochiul la furtunile care mi se întâmplă pe dinăuntru, iar tu să vii şi să-mi spui că e ceva în neregulă cu mine, că sunt bolnavă, că am probleme, că sunt tâmpită, că te jignesc, când tu nu ai curaj să-ţi pui sentimentele în cuvinte şi la vedere, să le vadă şi să-şi bată joc de ele toată blogărimea. În momentul în care o să ai curajul să faci ce fac eu, în momentul în care o să te consideri suficient de puternic să înfrunţi reacţiile oamenilor la actele tale mărturisite de nebunie, care sfidează convenţiile şi normele sociale, în momentul în care o să ieşi în faţa lumii în cămaşă albă, o s-o deschizi şi-o să urli "Trageţi!", atunci să ai tupeul să-mi comentezi viaţa şi caracterul. Până atunci, rămâi cârtiţă. Şi comit nesimţirea să-ţi spun asta pentru că eu sunt om şi pe mine mă afectează ce spui, chiar dacă e într-o doară, în scârbă, cu răutate voită sau la mişto. Ce mă enervează cel mai tare e să te prefaci că eşti serios şi interesat de discuţie, să mă provoci, să mă încurajezi să continuu cu argumente şi apoi să-mi spui că a fost la mişto, ha, ha.

Urăsc oamenii falşi. De la primul până la ultimul, indiferent de gradul de prefăcătorie şi de motive. Durează mult până îmi dau seama de asta, pentru că fac prostia să acord din oficiu the benefit of the doubt, dar când îmi dau seama că eşti prefăcut, o să-ţi dai şi tu seama că m-am prins. O să fac indiferenţa şi dispreţul să capete o cu totul altă dimensiune pentru tine.