Linie moartă
Când eram mică îmi făceam temele din timpul săptămânii şi în cel mai rău caz le terminam pe toate vineri serea. Asta ca să nu fiu stresată în weekend. Acum depăşesc linia moartă cu disperare şi sper să se petreacă de fiecare dată o minune care să mă salveze de execuţie. Înnebunesc. Mâine dimineaţă am două linii moarte. Sunt curioasă de care nu o să trec.
3 comentarii:
E frumos template-ul asta nou, mult mai placut la citit. Bafta la deadlines. Pe cand un concediu?
Linia moarta si ziua de vineri - imi aduc si eu aminte de ce s-a terminat odata cu clasa a 4-a.
Am incercat si eu sa imi explic de ce in ultima vreme nu ma apuc de lucru decat in momentul in care cutitul ajunge la os.
Nu as vrea sa generalizez sau sa incerc sa dau un raspuns definitiv, dar cred ca tine de-a face cu faptul ca demult responsabilitatea temei era un lucru care ne placea, era una din primele responsabilitati - era entuziasmul responsabilitatii. Apoi incet incet ne-am dat seama ca nu-i chiar asa de frumos. Si apoi am inceput sa amanam in favoarea lucrurilor care ne "gadila" acuma.
Just a thought.
Scribul
:|
Post a Comment