And he did it again...

Nervii mei stăteau de ceva vreme ca nişte cozi de drac. A venit, mi i-a atins tandru, ca de obicei, atât de fin încât nici nu ştiam că îi atinge, atât de fin încât am crezut că ştie să cânte la harpă de la 7 ani, atât de fin încât nu ştiam că e cineva care încearcă să mă relaxeze împotriva voinţei mele. E fantastic cum reuşeşte să-i pieptene până se descreţesc de tot. Îi întinde ca pe cosiţele fetei din reclamă (o reclamă la şampon, nu contează, oricum sunt toate la fel) şi-i lasă netezi ca firul apei. Acum am aşa o căldură în corp şi un senin pe frunte şi pot să încep dracului să scriu la lucrările alea care trebuie predate mâine. Şi mai am şi deadline la serviciu. Şi el stă acolo cuminte, sub un status de mess, cu un pieptene fermecat în buzunar, gata să-l scoată când mă aştept mai puţin. Welcome back.