Note to self: stop thinking about him

Ai da gata orice femeie cu melodia asta

Când ningeee?

- Şi eu ce o să primesc de Crăciun?
- Mmm, ce ai zice de o zi fără plâns?
- Ar fi super...dar nu cred...

cold

It's not over until the fat lady sings...

...şi uite-o cum cântă sărăcuţa...


PS: nu te târî niciodată...o să-ţi dea cu piciorul în burtă...nu te târî...niciodată

e frig

ce noapte s-a făcut...şi e atât de linişte...mi s-a terminat bateria la mp3player...nu mai am muzică şi mai e o groază până acasă...va trebui să-mi ascult gândurile...îmi sună încă în cap ecoul de la "brindisi"...aria din Traviata...e aşa frig până acasă...îmi pătrunde oasele...îmi înţeapă faţa...acasă nu e nimic de găsit...e doar un loc în care mă uit la un monitor şi apoi intru în stand-by şi apoi cineva îmi dă restart şi plec în centru din nou...acolo unde e multă lume...unde se întâmplă multe lucruri...unde nu poţi să-ţi auzi gândurile...pentru că acolo, printre ele, s-a pitit o fetiţă care strigă printre lacrimi: ia-mă-n braţe

parlami d'amore mariu

partirono le rondini...

Venin, ură, gelozie, invidie...

...şi o spaimă viscerală de abandon.

O noapte deocheată

dolceanna19: bună seara
dolceanna19: îmi acordaţi acest dans?
ea: va rog
dolceanna19: scuipaţ ţigarea dîn gură
dolceanna19: este tocsică
dolceanna19: şi mă ştrangulează de gât
dolceanna19: cu fumul inerent
dolceanna19: duduie
dolceanna19: îmi permiteţi o întrebare
ea: va rog ! insist!
dolceanna19: dă când n-aţ mai mâncat?
ea: de la cafeneaua actorilor
dolceanna19: cam dă mult
dolceanna19: vă sugerez o omletă cu peşti
ea: ana? ai baut bere in drum spre casa fara mine??
dolceanna19: nu
dolceanna19: dar tre să fiu amuznată
dolceanna19: ca tre' să scriu
dolceanna19: help me out here
dolceanna19: deci donşoară
dolceanna19: s-ar putea cumva să am onoarea
dolceanna19: de a vă regarda în timp ce vă descheaţi la bluză?
dolceanna19: o să fiu un gentilom, promit
ea: regarda??????????
ea: ana
dolceanna19: cu un oeil simpa
dolceanna19: desigur
dolceanna19: spuneţ
dolceanna19: la mulţ ani
dolceanna19: aş azice mihalea rădulescu
dolceanna19: la mulţ ani
dolceanna19: fără i
dolceanna19: şi spuneţ
dolceanna19: nu ştiu dă ce
dolceanna19: aşa zice lumea
ea: despre ce scrii?
dolceanna19: duduie
dolceanna19: aş mai avea o chestiune de ridicat
dolceanna19: în acestă poză dormiţ?
ea: nuuuuuuuu
ea: Ăs plina de lacrimi bucuroase in oki. eram la 2 mai!!!!!

...după ce am sedus-o:

ea: hai ca eu ma retrag la citirea unei carti
ea: de cortes
dolceanna19: uuu
dolceanna19: vă doresc lectură savuroasă
ea: multumescu-va
dolceanna19 : şi o noapte deocheată

Linie moartă

Când eram mică îmi făceam temele din timpul săptămânii şi în cel mai rău caz le terminam pe toate vineri serea. Asta ca să nu fiu stresată în weekend. Acum depăşesc linia moartă cu disperare şi sper să se petreacă de fiecare dată o minune care să mă salveze de execuţie. Înnebunesc. Mâine dimineaţă am două linii moarte. Sunt curioasă de care nu o să trec.

Ştii ce e ciudat?

Când îmi citesc post-urile, chiar dacă sunt de acum un an sau de alaltăieri, le descopăr de fiecare dată cu surpriza pe care o au copii de 3 ani când se văd în oglindă şi îşi dau seama că e acolo cineva care îi imită. Oare eu am scris mai jos cuvântul "NOI"? Despre cine vorbeam, oare?

Ascultă...

plouă. E aşa cald şi bine aici...cred că ţi-aş îneca elefanţii roz în ciocolată...Voiam să-ţi cumpăr altă cană în seara asta...cu o pisică plină de plasturi, pe care cineva (nu spunem cine) a smotocit-o cum se cuvine.

Dragi cititori, vă rugăm ignoraţi mesajele care curg în această perioadă pe blog. Acest schimb de amabilităţi este menit să înfigă cu o precizie usturătoare, în scalpul unui anumit domn, o idee cât se poate de clară:

NOI NU O SĂ AVEM PISICĂ!

Ţi-aş face o ciocolată caldă

...şi un masaj...şi ţi-aş da un pupic...şi te-aş asculta...şi poate că ţi-ar veni inspiraţia...În lipsă de elicopter, mă mulţumesc să mă pup cu Ellis/Ionuţ şi să-l liniştesc pe Griguţă care freamătă de dor. Love, Eloa

Discuţie de seară

- Ce faci? Acum am ajuns şi eu.
- Tocmai am terminat de modificat un contract.
- Eu tocmai am terminat de ocolit juma' de cartier din cauză de câini turbaţi care păzesc scara blocului de mine.
- Ok, hai să-ţi scot şahul ăla din cap.

Numaiamtimp

muncamuncamuncamunca

E incredibil...

...ce pot face o pereche de sandale pentru starea ta de spirit. Deşi de obicei mă încalţ cu pantofi sau sandale joase, azi am comis o revoluţie şi mi-am luat sandalele înalte din jeans, cu talpă ortopedică, de pe vremea când el avea 1,92. N-am avut timp să mă zugrăvesc. Nici măcar nu m-am pieptănat. Mi-am răsucit părul într-o coadă şi l-am prins cu o clemă. Când am ajuns la birou, am trecut pe lângă o fată dlăguţă. O şuviţă îi trecea pe lângă urechea stângă şi îi mângâia gâtul în drum spre claviculă. Pe cap avea ochelarii de soare, care tocmai îi descoperiseră ochii căprui, conturaţi discret de urmele rimelului şters în grabă în noaptea dinainte. Se simţea încrezătoare şi păşea convingător spre biroul ei. S-a aşezat şi a început, ca de obicei, să trateze butoanele tastaturii ca pe clapele unui pian. Nu ştiu de ce e convinsă că e plătită să scrie partituri...

S-au ofilit cele 31 de lalele albe...

...dar asta nu înseamnă că n-au fost cele mai frumoase 31 de lalele albe din viaţa mea.

Cum o fi...

să dormi noaptea? Să simţi mirosul cearşafurilor când adormi... Eu când adorm nu simt decât soneria care deja mă trimite la loc la serviciu.

Ţie cine îţi citeşte blogul?

chocomint+2 movies in a row

- ...şi iată cum am liniştit-o pe Ana, zise Eloa împăcată şi se duse să croşeteze ceva, în timp ce Ana cânta la tastatură.

nuvreausăscriunimicfuckoff

- Hai să scriem, Ana, zise Eloa plângând în genunchi şi smulgându-şi părul din cap. Hai să scrieeeem!
- Neah. Mi s-a făcut scârbiţă.

Feeling like tango

După 18:00 se linişteşte toată lumea

F5 nu mai aduce noutăţi în pagina de mail. Phew. A mai trecut o zi de concediu.

Best job ever

Ce mişto a fost azi.

şi între timp, umblam cu tine prin cap între birou şi facultate

şi parcă nu-mi mai venea să plâng aşa de rău

o dimineaţă magnifică

Am dormit 4 ore jumate, ceea ce e un real succes. Mi-am dat seama brusc că nu mai am timp să învăţ pentru examenul de licenţă. Încă mai sper să termin măcar de scris lucrarea. Şi acum urmează o altă zi minunată la birou. My life is great.

Tocmai m-am tăiat la degete şi nu ştiu pe cine să dau vina

A spăla vasele poate deveni periculos după ce ţi-au frecat unii nervii cu arcuşul toată ziua. Copii, nu încercaţi asta singuri acasă!

Era a doua farfurie. Avea flori bleu. Mi-a alunecat din mână şi s-a spart în 3 bucăţi ca nişte petale. În toiul prăbuşirii, m-au tăiat la degetul mare. Le-am smuls din vâltoarea apei şi le-am aruncat la gunoi. Una, două, TREI! Buza paharului peste care căzuseră cioburile s-a crăpat, aşa că m-a muşcat de degetul mic de la cealaltă mână. Şi-a înfipt colţul adânc. Mi s-a tăiat respiraţia. Apoi l-am aruncat şi pe el peste celelalte cioburi. Mai rămăsese o farfurie cu flori veştede. A început să picure sângele peste ea. De la degetul mic, un şuvoi roşu îşi croia viteaz un vad prin spuma albă. Am încercat s-o ridic cu cealaltă mână, dar şi de acolo, de la degetul mare picura roşu. Am încercat apoi să o ţin cu vârful degetelor, dar oricum o roteam, apa devenea cumva roşie. Nu m-a speriat deloc. Mă amuza de fapt contrastul. Acum le-am astupat cu un leucoplast şi mă aştept din clipă-n clipă să ţâşnească şi pe tastatură. Şi partea proastă e că treaba asta nu mă sperie deloc.

PS: tipul cu cămaşa albă, când ai timp, e o farfurie plină de sânge la mine în chiuvetă...poate facem ceva cu ea...eu acum am treabă. Trebuie să scriu, să scriu, să scriu...

And he did it again...

Nervii mei stăteau de ceva vreme ca nişte cozi de drac. A venit, mi i-a atins tandru, ca de obicei, atât de fin încât nici nu ştiam că îi atinge, atât de fin încât am crezut că ştie să cânte la harpă de la 7 ani, atât de fin încât nu ştiam că e cineva care încearcă să mă relaxeze împotriva voinţei mele. E fantastic cum reuşeşte să-i pieptene până se descreţesc de tot. Îi întinde ca pe cosiţele fetei din reclamă (o reclamă la şampon, nu contează, oricum sunt toate la fel) şi-i lasă netezi ca firul apei. Acum am aşa o căldură în corp şi un senin pe frunte şi pot să încep dracului să scriu la lucrările alea care trebuie predate mâine. Şi mai am şi deadline la serviciu. Şi el stă acolo cuminte, sub un status de mess, cu un pieptene fermecat în buzunar, gata să-l scoată când mă aştept mai puţin. Welcome back.

Cineva mi-a pus nervii pe bigudiuri

Înnebunesc. Vreau o cămaşă albă pe care să-mi scurg nişte lacrimi de nervi. Eventual, să fie cineva în ea.

Pa!

Ştii când ziceam că am zeci de mesaje şi sute de mailuri de la un tip care nu există? Nu numai că nu există, dar nici măcar nu le mai am. Sunt atât de mândră de mine că îmi vine să explodez.

"Daca tu nu i-o acorzi, nici un lucru nu are absolut nici o sansa"

Briciule, câteodată cele mai bune lucruri ţi se întâmplă pentru că are cineva răbdare să te tragă de mânecă să le vezi. Aseară am fost cu un tip la Fântână (adică nu cu fantoma unui tip pe care mi s-a părut cândva că are un echivalent în realitate). Am râs tot timpul. E foarte deştept. I-am cântat "let's go fly a kite". Îl enerva îngrozitor, ceea ce m-a distrat foarte tare şi m-a încurajat să continuu. Apoi am fost să hoinărim pe străzi şi am ajuns la Grădina cu doi nuci. Păcat că n-au scos mesele afară încă. Apoi i s-a făcut foame, aşa că am mers să ne îmbătăm, numai că el nu bea, aşa că a trebuit să beau eu pentru amândoi. Apoi am vorbit despre cât de jalnice sunt femeile singure şi apoi a ajuns acasă şi a scris pe blog că ar fi mai bine să nu ne mai vedem niciodată. Ce zici de treaba asta?

Te-am văzut

Erai la Fântână. Era foarte soare şi te-am văzut la Fântână. Stăteai în acelaşi loc. Erai îmbrăcat la fel ca atunci, cel puţin în aceleaşi culori. Aveai un rucsac la fel de mare şi stăteai aplecat deasupra unei cărţi. Volumul era un pic cam gros pentru gusturile tale, dar păreai foarte concentrat, absorbit de poveste. Te-am sorbit din priviri până când am ajuns aproape de prima bancă. Bordura fântânii era neobişnuit de albă. Nu stătea nimeni pe lângă tine. Era foarte soare, atât de senin şi de cald, fix pe dos ca atunci. Când m-am apropiat destul de mult, mi-am dat seama că sunt atât de idioată să fac asemenea legături între oameni vii şi oameni care nu există. Am vrut să trec pe lângă el ca şi cum nu mi-ar fi amintit nici o clipă de tine. În secunda în care voiam să te uit, un văl de stropi reci m-a plesnit peste faţă. Fântâna era vie acum, fix pe dos ca atunci. Începuse să adie un fir de primăvară şi îmi cânta cineva în cap "Let's go fly a kite"(era Dick Van Dyke, ca să ştie şi Woland). Era foarte soare. Erai la Fântână şi te-am văzut. Ştii ce e amuzant în povestea asta? Că toate lucrurile au şansa să stea într-o zi fix pe dos.

Mi-e o scârbiţă din aceea...

ştii de care. O scârbiţă de scris. Să mă motiveze şi pe mine cineva. Ştii ce mi-ar plăcea să fac acum? Nimic. Un mare nimic cu dulceaţă de vişine, ceai de scorţişoară şi piese de şah. Mai bine mă făceam programator.

O nocturnă mică

Mă înjunghie ochiul stâng, prietenii ştiu de ce, mă înjunghie cineva prin stomac de la atâta ness, greetings ness fans all over, pe de altă parte indienii ştiu ce fac, trăiască vaca, pentru că dă lapte şi am făcut o pasiune pentru lapte dulce, iar prietenii mei de la oraş nu ştiu ce e ăla, ROFL cu spume, nu e adevărat, cum să nu ştii ce e ăla lapte dulce când e cel mai bun lucru de pe pământ, omg, nu se mai termină o dată nenorocita de lucrare de licenţă, mă înjunghie ochiul (tot ăla din stânga) şi deşi pare că sunt beată, nu sunt! N-am mai băut nimic decât lapte şi ness şi Red Bull şi Pepsi şi ness şi lapte şi lapte şi ness de foarte multă vreme. Adică de sâmbătă, azi fiind luni şi mâine fiind marţi, 1 mai. La 22:30 am zis că iau pauză şi pauză s-a făcut până la 1:50. Mă doare ochiul. O să-l scot puţin. Îl las aici pe noptieră şi mi-l pun la loc când o să mă culc, ca să nu-mi bată vântul prin craniu la noapte. Azi am ascultat din întâmplare la radio "Uşa e veche, broasca-i nouă, Piaţa Romană, nr 9". De-abia aştept să vină vara să mă bucur şi eu de o carte. Nu că astea nu mi-ar plăcea, dar le parcurg prea repede, n-am timp să mă bucur de ele. A, şi am şi nişte examene mici. Voi ce mai faceţi? Pe mine mă înjunghie un ochi. Stângul. Iar vacile sunt sfinte.

1:55 Era să închid cu "mă duc să mă culc". N-are sens să mă amăgesc. Voi ce mai faceţi? Pe mine mă înjunghie un ochi. Stângul. Iar vacile sunt sfinte. A. Am mai zis asta o dată? Cred că mă duc să mă culc. Au. Ochiu'.

Mare porcărie...

...să ai blog.

Maybe I need someone who can handle it.

Sunt atât de urâtă...

Vreau să mă închid la mine în cameră cu o carte. Nu mai vreau să mă întâlnesc cu nimeni, nu mai vreau să vorbesc cu nimeni, nu mai vrrreau. Am obosit. Mi-e atât de rău. Iar am dormit 5 ore, iar îmi doresc să-mi smulgă cineva creierii, că mă dor, iar mi-e dor să uit de lume. Sunt atât de urâtă...arăt ca un animal bătut. O javră. Gata. Au început să curgă.

Dacă n-ar exista programatori care ştiu să explice despre ce mama dracului e vorba în scriptul ăla...

...viaţa ar fi pur şi simplu tristă.

"Ţie ce culoare de sobă îţi place?"

La categoria "întrebări tâmpite", câştigător cu unanimitate de voturi este...

PeScurt: Fost la ţară. Cuibărit după sobă. Trimis sms cu locaţia. Primit întrebarea anului.

Antidot pentru o zi crâncenă

31 de lalele albe şi 2 ore în care m-a ascultat. Asta ar da-o gata până şi pe Eloa. Mersi.

Îicrapăţeasta

E 18:15. Moare de somn. A dormit de la 1 noaptea la 1 ziua, asta după o zi de 72 de ore (prietenii ştiu de ce). O înjughie tâmplele, are palpitaţii, o doare toată carnea, îi e rău, îi e greaţă, îi vine să plângă, simte un nod în gât. De vreo 3 ore dă telefoane/scrie despre un proiect de facultate. Încă n-a mişcat nici un rând la licenţă. Culmea e că are şi examen de licenţă pentru care trebuie să înveţe vreo mie de pagini. Dacă o ţine tot aşa, nu numai că n-o să-şi ia licenţa, dar nici n-o să supravieţuiască să ajungă până acolo. Uneori îi vine pur şi simplu să se dea bătută. O urăsc.

Mi-e milă de Eloa

Dacă aş fi în locul tău aş ţine-o puţin în braţe.

Am o fereastră mare lângă birou

...şi un cer plin de perne moi şi un soare mofturos care mă mai lasă din când în când să mai şi disting câte ceva pe monitor. Cafeaua e la locul ei, lângă paharul cu nectar care, întâmplător, e roz în dimineaţa asta. Cum să nu devin o scriitoare de succes în asemenea condiţii?

Ce frumoasă e ploaia!

Hai să ne pupăm prin ea!

Stropi

Aici plouă. Aseară, la noi în cartier, o fată îşi târa picioarele plângând pe străzi. Avea faţa schimonosită, un gust amar şi fălcile încleştate într-un urlet surd. Nu-şi putea mişca nici un muşchi al feţei. Când se oprea melodia, se auzea suspinând de 3 ori la rând. Nu mai putea respira. Asculta asta.

Adevărul e că n-am ştiut să plâng niciodată.

iar

Iar am stat până la 11 la birou. 11 noaptea that is. Iar s-a lăsat frigul. Iar bătea vântul. La noi în cartier sunt mulţi zarzări înfloriţi, dar asta nu contează. Ce contează e că bătea vântul şi îi plesnea peste faţă şuviţe şi stropi. Iar ai făcut-o să plângă.

Don't you just wanna go out and fall inlove?

- E atât de primăvară încât îmi vine să mă duc afară şi să mă îndrăgostesc. Vii?
- Neah, răspunse ea ca la o glumă proastă. Dragostea e pentru idioţi. Primăvara e o invenţie. Primăvara nu există. Indiferent de temperatură, trebuie să fim eficienţi, fiecare la biroul lui, în capul lui, cu creierul lui conectat în permantenţă la computerul lui. Fără sentimente, fără remuşcări, fără regrete. Am fost programată să nu simt nimic. Mi-am dat seama cam târziu. Am pierdut multă vreme încercând, sperând că poate, de data asta...
- Şi ce e mai jalnic e că ţi-ai făcut blog despre asta.
- Dap, sunt cea mai jalnică persoană pe care o cunosc.
- Felicitări! Ar trebui să-ţi dau un premiu!
- Campari, te rog.

Interviu cu Eloa

Ana: Şi apoi?
Eloa: Şi apoi el mi-a luat cel mai frumos cadou din viaţa mea.
Ana: Şi tu ce ai făcut?
Eloa: M-am despărţit de el.
Ana: Inteligentă mişcare. De ce?
Eloa: Pentru că voia să mi-o tragă. Lui nu-i place baletul.
Ana: Nu asta vor toţi?
Eloa: Ba da, dar la el era evident.
Ana: Deci avea dreptate SAI? Vrei să fii minţită frumos? Să nu-mi spui că accepţi să fii minţită, dar măcar să nu-ţi dai seama.
Eloa: EL...acel EL...n-are încotro. Nu trebuie să mă mintă niciodată. Vezi, asta e problema mea: îmi dau întotdeauna seama când sunt minţită.
Ana: Am auzit că eşti paranoică. Tocmai ai confirmat.
Eloa: Dar nu caut să aflu, nu cercetez, nu investighez, ei pur şi simplu se dau de gol mai devreme sau mai târziu. Oricum, înainte să găsesc unul care să nu mă mintă nicidoată, o să găsesc unul care minte atât bine încât nu-mi dau seama. Toţi bărbaţii mint, u know.
Ana: Ştiu eu unul care nu.
Eloa: Ingenuă.
Ana: Sau poate doar îndrăgostită.
Eloa: Dragostea nu există.
Ana: Cinică.
Eloa: Realistă.
Ana: Plictisitoare.
Eloa: Invidioasă.

Acesta este momentul în care şi-a dat o sprânceană peste cap şi a ieşit din cameră. E trist să fii Eloa.

Sâmbătă seara, acasă

Nu mai pot să mişc un os. Weekendurile sunt o binecuvântare pentru mine. Aş vrea să fii aici cu mine, să nu facem nimic împreună, să bem vin fiert, să ne uităm la film, să mă ţii în braţe, să ieşim din timp.

Eu nu mă uit la filme. N-am răbdare. Trebuie să mă legi de scaun ca să văd ceva până la capăt. Mă plictisesc repede. Cu toate astea, îmi imaginez viaţa mea ca pe un film. În momentul ăsta sunt la partea aia în care ea s-a chinuit şi s-a chinuit să-şi termine studiile, în care se succed rapid imagini cu ea aplecată deasupra cărţilor, în timp ce decorul se schimbă (bibliotecă, dormitor, birou, pe pat, lângă pat, pe podea, în bucătărie, în metrou) şi se aude muzica aia încurajatoare (hai încă un pic şi încă un pic, o să fie bine, this thing as an ending); apropos, sper că tu înveţi ceva, că eu parcă nici nu sunt la facultate. Nu fac nimic în legătură cu asta. N-am scris nici un rânduleţ pentru licenţă, n-am citit nici un rânduleţ pentru examen, ca să nu-ţi mai spun că avem şi sesiune de sfârşit de an.

Sunt sigură că îţi aminteşti statusul meu preferat ("Calc. Mă urăsc. Doar femeile calcă"). Era să-l utilizez din nou azi. Am văzut secvenţe din vreo 10 filme dacă nu mai mult, în timp ce desfăşuram activităţi casnice. (Nu, Eloa nu era aici, era dusă în lume cu 3 cărţi în rucsac.) O scuză perfectă ca să nu scriu din nou nimic.

Şi iată din nou vorbele de care ţi-a fost mereu teamă: aş vrea să fii aici, să mă desprinzi din mrejele fricilor care m-au cuprins şi să mă ţii în braţe până adorm.

Ce bine e să ai prieteni...

...când ai nevoie de ei.

PS: sper să întorc favoarea cândva.

Cadou de 8Martie

Cinică.

Aici e cam soare. Hai să fugim în parc.

Sistemul de teleportare e activat?

A fost atât de bine!

Acum o să vă povestesc ce am făcut eu în weekend, că doar de-aia mi-am făcut blog.

Jumătate din weekend l-am petrecut prin restaurante, dacă stăm să ne gândim. Pe drumul de la un restaurant la altul, am trecut fulgerător prin munţi, am sperat să nu moară artistul când se dădea cu tiroliana, ne-am distrat privind cum juca diva biliard, ne-am zgâit tot timpul şi indiferent de sex la Marlene Dietrich(seamănă cu ea foarte tare); tipul cu strategia s-a asigurat tot timpul că râd, ca să avem o ambianţă sonoră plăcută (râd foarte tare).

Am cântat foarte mult, ne-am dat în spectacol foarte tare (suntem cu toţii artişti deep down) şi am dansat câteva ore bune.

E mişto să ai gaşcă la birou. Oamenii ăştia chiar nu se prefac că suntem prieteni. Şi sunt deştepţi. Şi amuzanţi. Şi frumoşi. Şi au personalităţi puternice. Şi sunt sinceri. Şi sunt foarte norocoasă că îi cunosc şi că aseară eram prea beţi ca să ne mai târâm până la castel.

Am râs de la început până la sfârşit, cu excepţia a 5 minute la dus şi 5 la întors, în care mi s-au scurs ochii pe geam, pentru că treceam printr-un loc unde cândva, nişte treburi...

Oamenii se schimbă. Nu-i putem avea pentru totdeauna. Până la urmă, nu rămânem decât cu nişte bucăţi de timp în cap.

Cea mai tristă întrebare la care mă pot gândi azi

Tu cui i-ai cumpărat flori?

Deprimantă zi

M-a izbit. Am zeci de mesaje şi sute de mailuri de la un tip care nu există. Dacă află Eloa, mi le şterge.

Ştii cât de bine e...

...să te ducă cineva acasă? Să te asculte în timp ce te vaiţi şi să facă mişto de toţi ăia care te-au enervat peste zi? E esenţial să fie în drum spre casă. Atunci te urmăresc toate gândurile, atunci încă îţi mai clocoteşte sângele în vene, încă mai ai nervii excitaţi, încă nu te-a părăsit întrebarea "când îmi cumperi un sac de box?".

Am obosit

De tot. Nu mai vreau să scriu bloguri, nu mai vreau să mă duc la şcoală, nu mai vreau să mă duc la serviciu, nu mai vreau să fac nimic, nu mai pot. Mă doare capul de dimineaţă încontinuu. Aseară am fost la o petrecere, ca să mă răsplătesc pentru eforturile depuse. Am dormit puţin. S-a acumulat oboseala. De fapt, am tot ieşit. De vreo două săptămâni numai asta fac. Ies în fiecare seară. Mă stresează nişte treburi la birou şi ies să beau cu diverşi ca să mai uit. Cel mai frumos a fost când m-am gândit cu un prieten la un proiect al lui. Adică vreau să-mi folosesc creierul, dar să am şi cu cine să fac treaba asta. La un moment dat, când n-ai cu cine să discuţi, te simţi tâmpit. Ţi se spune că eşti paranoic, etc. Eloa e în agonie. N-o mai zgândăriţi. Eloa a fost înfrântă. De Eloa nu-i pasă nimănui. Eloa e doar o idee la mine în cap. La fel şi tu. Tu eşti doar rodul imaginaţiei mele. Eşti atât de departe încât am avut toate şansele să cred că eşti Făt-Frumos. Dar nu eşti. Tu eşti un biet muritor, căruia îi e frică de timp.

M-am săturat de ELOA!

Eloa în sus, Eloa în jos, Eloa e aşa şi pe dincolo, Eloa, Eloa, Eloa, "ce înseamnă Eloa?", "Crezi că ar ieşi cu mine la o cafea?", "Vreau s-o cunosc! Sunt foarte curios în ceea ce o priveşte!".

Toată lumea o vrea pe Eloa! M-am săturat!

Eu scriu că am avut o revelaţie şi că dacă un singur tip pe lume nu mă consideră frumoasă rezultă că nu sunt(Yeah, right! răsări o voce lângă mine.) şi se trezeşte Goja: "Şi crezi că Eloa e?" Păi sigur, dar despre ce am putea vorbi dacă nu despre Eloa, Eloa, Eloa, Eloa! Mă scoate din minţi!

...ea...ea nu ştiu dacă e frumoasă, dar e seducătoare. Dacă bărbaţii întorc capul după ea, e frumoasă? Chiar mă gândeam...ieri sau alaltăieri: dacă acest păpuşel flirtează cu ea acum, dacă schimbă direcţia şi apoi revine să verifice dacă şi ea se uită la el, rezultă că Eloa asta e frumoasă, nu? Păpuşeii flirtează cu păpuşele, right?

Eloa...Eloa îşi găseşte parteneri până şi în supermarket, se combină în drum spre serviciu, Eloa se joacă la petreceri de-a "crede-că-o-să-mă-seducă-!-ROFL". Ăsta e jocul ei preferat. Ea poate suci minţi oricând. Ea nu se opreşte prea mult într-un loc. Ea trece întotdeauna mai departe. Ea iese cu capul sus din toate situaţiile. Eu mă lovesc întâmplător de un ciot care-şi petrecea şi el viaţa liniştit şi rămân acolo luni întregi, să-l întreb: de ce m-ai oprit, de ce m-ai oprit, de ce m-ai oprit?, când el nici măcar nu şi-a dat seama.

După cum spuneam, viaţa mea e o întâmplare, iar eu, ca proasta, cred că toate mi se întâmplă intenţionat.

Eu nu sunt frumoasă.

chiar nu.

Ar trebui să mai stau şi acasă

O ţin din pub în club în pub în cafenea de miercurea trecută. Viaţă socială - da, lucrare de licenţă - ba. Să văd cum întorc lucrurile pe dos.